Cum a ajuns Grindeanu să poată decide ce site-uri pot fi închise în timpul stării de urgență

Guvernul s-a tot plâns în această perioadă (pe bună dreptate, în multe cazuri) că pe internet circulă informații false legate de pandemia de coronavirus. Responsabile de propagarea acestora sunt și diverse site-uri din România. Iar Sorin Grindeanu a fost însărcinat să stea cu ochii pe ele. Asta prin decretarea stării de urgență de către Klaus Iohannis pe 16 martie. Dar situația devine complicată abia de aici înainte.

Știrile false sau fenomenul fake news reprezintă ceva peste care dai nu doar în perioade de criză. Sunt diverse publicații care-și manipulează, intenționat sau nu, cititorii. Unii o fac pentru trafic, alții pentru a servi interesele unora sau altora.

În România a fost decretată stare de urgență din cauza pandemiei de coronavirus. Asta înseamnă că, timp de 30 de zile, se pot lua măsuri speciale dacă autoritățile cred că acestea pot duce la stoparea răspândirii virusului.

Una dintre măsuri poate fi luată împotriva unui site sau platforme de pe care se propagă știrile false, manipulatoare sau care au rolul doar de a induce panica în rândul populației. De acest lucru se ocupă ANCOM, instituție condusă de fostul premier de la PSD, Sorin Grindeanu.

Sorin Grindeanu, omul care poate închide site-urile pe timpul crizei

Așa cum spuneam, Sorin Grindeanu e șeful ANCOM – adică Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații. Potrivit decretului semnat de președintele Klaus Iohannis, arbitrul pieței telecom poate cere deconectarea ”imediată” de pe rețeaua de internet a site-urilor care ”promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire”.

Pentru ca informația de pe site-urile respective să nu mai ajungă la public, e nevoie, de fapt, de intervenția furnizorilor. Aceștia vor acționa la ordinul motival al ANCOM.

” (…) furnizorii de servicii de găzduire și furnizorii de conținut sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conținutul respectiv se promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire”, se arată în decret.

Dacă eliminarea la sursă a știrilor false nu este fezabilă, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să blocheze, imediat, accesul la respectivul conținut și să informeze utilizatorii, mai arată decretul prezidențial.

Practic, dacă ANCOM consideră că o anumită platformă/site furnizează informații false, atunci accesul utilizatorilor e blocat.

La prima vedere, sună foarte bine și e bine că statul intervine pentru a pune punct informațiilor false care apar pe internet. Această măsură, însă, nu trebuie să fie discreționară și nu trebuie să aibă nicio latură politică. Dacă apar abuzuri de putere, atunci nu este altceva decât un pretext folosit la umbra stării de urgență pentru a servi unor interese. Politice sau nu.

De ce o astfel de decizie e complicată – cu sau fără stare de urgență

Cristina Lupu, directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), a explicat de ce e și bine, dar mai ales e rău că suntem într-o așa situație. Ea a detaliat pentru G4Media că se ridică trei întrebări destul de serioase.

Răspunsul la prima ar trebui să definească ce-i o informație falsă. Cristina susține că nimeni nu a reușit să ofere o definiție clară și larg agreată în acest sens – la nivel internațional, nu doar în România. Astfel, cei de la ANCOM nu au competența să spună ce e o știre falsă și nici competențe medicale pentru a decide falsitatea, dacă vorbim despre informații medicale.

Apooi, decizia este fără drept de apel și e foarte opacă, poate permite abuzuri când vine vorba despre interesul public și munca ziariștilor. Nu în ultimul rând, ideea de a da jos un întreg site poate să fie o măsură disproporționată.

„Totul e atât de interpretabil, încât lipsa de transparență și metodologie ne face să ne gândim la toate căile prin care aceste prevederi pot fi abuzate”, a adăugat Cristina.

Ce prevede decretul de stare de urgență când vine vorba de minciunile de pe internet

La articolul 54, alineat 3, se stipulează că: „Furnizorii de servicii de găzduire și furnizorii de conținut sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conținutul respectiv se promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire.”

Alineatul 4 completează: „În situația în care eliminarea la sursă a conținutului prevăzut la alin. (3) nu este fezabilă, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului sunt obligați ca, la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să blocheze, imediat, accesul la respectivul conținut și să informeze utilizatorii.”

În fine, alineatul 5 prevede că decizia ANCOM trebuie să fie motivată, iar furnizorii de rețele de comunicații electronice au „obligația de a bloca imediat accesul utilizatorilor din România la conținutul care promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire și este transmis într-o rețea de comunicații electronice de către persoanele de la alin. (3) care nu se află sub jurisdicția legislației naționale”.